Istoria Gimnasticii

DIN ANTICHITATE SI PANA IN PREZENT…

Gimnastica este unul dintre cele mai vechi sporturi olimpice fiind inclusa si in programul Jocurilor Olimpice antice, atunci când concurentii se intreceau intr-o varietate de concursuri, care, cu greu, ar putea fi denumite “gimnastica”. Acestea au inclus lupte si sarituri peste tauri, in conformitate cu ilustratiile de pe vase de lut. De fapt, numele de “gimnastica” este derivat din cuvântul grecesc antic” gumnos “, care, tradus literal, inseamna gol, acesta fiind si unul dintre motive pentru care femeile au fost excluse de la Jocuri, nu doar in calitate de concurente, ci si ca spectatoare. Gimnastica olimpica a acelor timpuri s-a stins odata cu desfiintarea J.O., dar, pana atunci, timp de peste o mie de ani, regii care au guvernat in epoca au incurajat practicarea exercitiilor fizice

Din greaca antica la Internet, istoria gimnasticii este strâns legata si de evolutia Jocurilor Olimpice, de la cele Antice la cele Moderne…

Sportul, la modul general, prin urmare si gimnastica, a capatat forme in acceptiune moderna pe parcursul secolului al 19-lea, in ceea ce priveste gimnastica in prim-plan aflandu-se disputa dintre cele doua stiluri in conflict: sistemul suedez (in principal grup de exercitii libere) si sistemul german (cu ajutorul unui aparat).

In Europa secolului al 19-lea au inceput sa apara Gimnazii destinate gimnasticii, in aer liber, care seamana cu locuri de joaca, locuri privite ca o aventura in cazul domnilor care doreau sa impresioneze doamnele, care, la randul lor, tot din acelasi motiv, care purtau semne ale « ascensiunilor » montane. Din punct de vedere al armatei, gimnastica a fost privita ca o posibilitate de exprimare a disciplinei, si nu este de mirare ca termeni militari inca mai exista, cum ar fi “defileaza pe…” si “salutul juriului”.

Federatia Internationala de Gimnastica (FIG) a fost fondata in 1881, la Liège, in prezent existand 129 federatii afiliate.

Gimnastica este unul dintre putinele sporturi prezente in Program inca de la prima editii ale Jocurilor Olimpice din epoca moderna,. incepând cu 1989, prin evolutiile baietilor, fetele intrand officia in scena abia in 1952, la Helsinki, dar si pana atunci, la diferite editii au fost concursuri destinate gimnastelor. Primul concurs olimpic de gimnastica, Atena 1896, a reunit la start 18 gimnasti din patru – sase natiuni, la cateva aparate, programul (uneori concursul a avut loc in aer liber) suferiond permanente schimbari pana sa ajunga la forma cunoscuta azi. Modificari au fost facute aproape la fiecare concurs olimpic, in ceea ce priveste numarul, felul si constructaia aparatelor utilizate, numarul de gimnasti pe echipa, tipul de exercitii, calitatea evolutiei, varsta competitorilor, de la concursurile in aer liber la cele in sala etc. Cu toate acestea, era adevarata a gimnasticii a debutat odata cu Jocurile Olimpice din 1952, de la Helsinki, atunci fiind stabilite liniile coordonatoare ale dezvoltarii acestei discipline.

Gimnastica este, astazi, una dintre cele mai populare sporturi din programul olimpic, dar, de asemenea, una dintre cele mai pretentioase. Practicata pe scara larga in intreaga lume, este nevoie de o combinatie unica de putere, flexibilitate, rezistenta, indrazneala si maiestrie pentru a atinge cotele de varf.

Astazi, gimnastica artistica se bucura de o larga popularitate, fiind “regina” marilor intreceri poli-sportive, timp in care si-a diversificat si aria de cuprindere, aparitia gimnasticii ritmice, trambolina, aerobica si acrobatice, fiecare avand competitii la nivel mondial si continental care suscita un interes deosebit.

Unele documente au relevat faptul ca, de-a lungul sec. al XVII-lea si al XVIII-lea, diferite celebrari sau evenimente importante de la curtile principiale din tarile romanesti au fost insotite de demonstratii acrobatice, precum elemente acrobatice, trageri de franghii, sarituri peste animale aliniate (incluzand chiar si salturi), toate acestea executate de catre sportivi locali (pehlivani) sau renumiti acrobati, adusi din strainatate special in acest scop.

In 1822, la Medias, a fost creata o asociatie de gimnastica numita ‘TURNVEREIN’. Profesorul sas Stefan Ludwig Roth a introdus in cadrul ‘curriculum’-lui scolar programul de gimnastica al germanului Friedrich Ludwig Jahn. Figura controversata, Jahn a fost creatorul aparatelor de gimnastica.

Incepand din anii 1860, programele de gimanstica din tara noastra s-au dezvoltat prin crearea de asociatii si societati de gimnastica, precum cele din Arad si Bistrita in 1869, si Brasov in 1861. O societate de arme, gimnastica si tir a fost creata in Bucuresti in 1866. O societate internationala de tir si gimnastica a fost creata si la Iasi in 1877. Societati de gimnastica au fost infiintate mai tarziu la Timisoara si Craiova in 1889 si respectiv, 1890. Altele au aparut intre 1891 si 1906 la Pitesti, Agnita, Targu-Jiu, Ploiesti, Galati si Campulung-Muscel.

La data de 14 septembrie 1906 a avut loc un congres al societatilor de gimnastica care a dus la crearea Federatiei Romane de Gimnastica, prima institutie centrala ce va coordona si conduce peste 18 societati existente la aceea data in intraga tara. Primul conducator al institutiei a fost generalul P.V.Nasturel, cu doi adjuncti – ministrul la acea data al Educatiei Spiru Haret sI lt.colonelul Theodor Petrescu. Societati noi de gimnastica si cluburi au aparut in 1907, acelasi an cand Federatia Romana de Gimnastica a devenit a noua federatie care s-a afiliat la Federatia Internationala de Gimnastica. In luna mai a aceluiasi an prima manifestare nationala a avut loc la Arenele Romane din Bucuresti, cu demonstratii la bara fixa, paralele inegale si cal cu manere.

Gheorghe Moceanu (1835-1909) a fost primul mare profesor roman de gimnastica. El si-a inceput cariera la Cluj, dupa care a lucrat o lunga perioada de timp la Bucuresti. A tradus numeroase studii si lucrari despre gimnastica din germana in romana si a infiintat numeroase asociatii de gimnastica in Transilvani si Banat, la fel ca sI in Bucuresti. Moceanu a militat puternic pentru introducerea gimnasticii in programele scolare si in armata, scriind, in sustinerea acestui scop, primele carti si ghiduri despre gimnastica. Inafara faptului ca a practicat gimnastica, Moceanu a mai fost si un excelent dansator si un promotor al dansului popular romanesc, atat in tara, cat si in strainatate. Gimnastica din Romania ii este profund indatorata.

Un alt mare profesor al gimnasticii a fost Nicolae Velescu, student si apoi coleg al lui Moceanu. A fost coautor la unele studii si a ajutat organizarea unor turnee demonstrative de gimnastica si dansuri populare romanesti in Orientul indepartat. Dimitrie Ionescu (1864-1946) a fost o alta personalitate si profesor al gimnasticii romanesti. Absolvent al Scolii Centrale de Gimnastica din Roma, in martie 1892 a infiintat revista ‘Gimnastul Roman’, care, incepand din anul 1907, a devenit revista oficiala a Federatiei Romane de Gimastica.

In 1910 presedintele Federatiei Romane de Gimnastica a devenit membru al Consiliului Federatiei Europene de Gimnastica. Gimnastica a continuat sa castige popularitate in Romania. Anul 1914 este anul creerii unei noi asociatii in Aiud, Buzau, Lugoj si Alexandria. In anul urmator, 1915, a avut loc al noualea Congres al Federatiei Romane de Gimnastica; cu aceasta ocazie, regele Ferdinand a emis un decret regal, atribuind federatie deplina autonomie juridica.

Femeile au devenit parte din programele gimnasticii intre 1916-1932, odata cu participarea la concursuri internationale organizate in Franta, Italia, Iugoslavia si Cehoslovacia. Competitii nationale, de fapt, festivaluri de gimnastica, au fost organizate in tara la intervale regulate. In 1932 Federatiei Romane de Gimnastica s-a afiliat la Uniunea Federatiilor Sportive din Romania.

Perioada anilor pana la 1940 a fost caracterizata de introducerea si dezvoltarea sistemului gimnasticii suedeze dezvoltata de Pierre Ling, in scoli, universitati, armata si la Academia Nationala de Educatie Fizica. Aceasta a fost un rezultat direct a existentei mai multor specialisti care au fost educati in aceea perioada la Stockolm.

Odata cu instaurarea regimului comunist in Romania, dupa cel de-al doilea razboi mondial, sistemul sovietic a dat o calitate mai mare gimnasticii la aparate, aceasta instaurandu-se in institutiile educationale la fel ca si in cluburi. In anul 1947, primul campionat national a avut loc la Resita, in timp ce Bucurestiul a gazduit primul campionat national scolar. Mai multe competitii bilaterale au avut loc intre 1950-1951.

Intre anii 1950-1964 sub indrumarea unor mari antrenori precum Iosif Maier, Adina Stroescu, Robert Podlaha, Nicolae Balasu, Caius Jianu, Petre Dungaciu, Maria Simionescu si altii, gimnastica romaneasca a cunoscut o crestere rapida, atat din punct de vedere tehnic si metodologic, cat si din punctulul de vedere al formarii specialistilor, unii dintre ei mai activand si astazi in gimnastica romaneasca.

Jocurile Olimpice din anul 1952 de la Helsinki au insemnat prima participare a unor echipe romanesti, atat la masculin cat si la feminin, dar cu rezultate modeste. Primele campionate nationale universitare au avut loc la Arad in anul 1953 si campionul national nu a fost altul decat actualul presedinte al Federatiei Romane de Gimnastica, Nicolae Vieru. Aceste campionate au continuat pana in anul 1980, cand greutati financiare au determinat intreruperea acestora.

La Bucuresti, in luna mai 1957, s-au organizat de catre Federatia Romane de Gimnastica Campionatele Europene de Gimnastica, la feminin. Gimnastele romane Sonia Iovan si Elena Leustean au castigat medalia de argint, respectiv bronz, la aceasta competitie. In anul 1956 s-au organizat, ca o repetitie pentru aceste Campionate Europene, o competitie numita ‘Campionatele Internationale de Gimnastica ale Romaniei’. Este cea mai veche competitie individuala din lume, atat la masculin cat si la feminin: in anul 1996 s-a desfasurat o editie comemorativa, cea de-a 4o-a editie a acestor Campionate Internationale.

In 1956 la J.O. de la Melbourne, in 1958 la C.M. de la Moscova si la J.O. de la Roma din 1960 echipa feminina a cucerit medalia de bronz. In perioada 1950-1964, atat echipa masculina cat si cea feminina au castigat experienta, prin participarea la competitii balcanice, europene si mondiale, castigand uneori si medalii.

Editia 1964 a Jocurilor Olimpice a adus rezultate slabe pentru Romania, locul IV la feminin si locul XII la masculin, fapt care a dus ca oficialii acelei perioade sa puna in discutie participarea tarii noastre la J.O. de la Mexico City, 1968. In acelasi timp, au fost luate o serie de initiative pentru a imbunatati participarea la competitii a gimnastilor romani, eforturi care au fost rasplatite incepand cu anii 1971-1972. Aceste masuri au inclus contacte cu antrenori din Uniunea Sovietica si din Japonia. Antrenori romani au fost trimisi la studii in strainatate si au fost organizate cantonamente comune cu sportivii sovietici si japonezi. In 1969 a fost creata scoala de gimnastica de la Onesti, o fortareata pentru gimnastica feminina.

Din 1961 s-au organizat campionate nationale pentru gimnastica ritmica-sportiva, eforturile federatiei fiind incununate de succes in competitii internationale, continentale si mondiale. Incepand cu anul 1965, Romania a luat parte in mod regulat la “Turneul Prietenia”, o competitie intre tarile socialiste. Competitia a fost un loc de lansare pentru numerosi campioni mondiali si olimpici. In 1973 aceasta competitie a fost castigata de catre Nadia Comaneci.

Federatia Romana de Gimnastica a luat fiinta in anul 1906 si s-a afiliat la Federatia Internationala in anul 1907.

In anul 1987 FRG s-a afiliat si la Uniunea Europeana de Gimnastica.

Prima participare olimpica a avut loc in anul 1952 la Helsinki, echipa clasandu-se pe un modest loc IX.

In anul 1957 FRG a organizat primul Campionat European de gimnastica feminina, in Bucuresti – sala Floreasca, unde gimnastele Sonia Iovan si Elena Leustean s-au clasat pe locurile II si III la individual compus, cucerind inca 3 medalii de argint si bronz la aparate.

Prima afirmare olimpica a gimnasticii feminine s-a produs la olimpiada (J.O.) de la Melbourne 1956, unde echipa formata din Elena Leustean, Sonia Ioban, Emilia Vatasoiu-Lita, Ileana Sacalici, Uta Schland, Elena Dobrovolschi si Georgeta Hurmuzache a cucerit medalia de bronz; totodata, Elena Leustean se claseaza pe locul IV la individual compus si obtine o medalie de bronz la sol.

Anul 1958 mentine echipa feminina pe locul III la Campionatele Mondiale (CM) de la Moscova, loc confirmat si la J.O. Roma 1960.

Perioada 1964-1968 a fost marcata de un usor declin al gimnasticii feminine, echipa situandu-se pe locul VI la J.O. Tokyo 1964 si absentand la J.O. Mexic 1968.

Ca urmare, intre masurile luate de federatie pentru redresare, a fost si aceea a infiintarii liceului de gimnastica de la Onesti (actualmente Liceul “Nadia Comaneci”).

La C.M. 1970 de la Ljubljana si J.O. Munchen 1972 se remarca deja o crestere a echipei, aceasta clasandu-se pe locul V, respectiv VI si prezentand o noua garnitura de gimnaste din care se remarca Alina Goreac si Anca Grigoras.

J.O. Montreal 1976 au insemnat un moment istoric, de referinta pentru gimnastica romaneasca. Rezultatele memorabile ale acestei competitii, dar mai ales aparitia Nadiei Comaneci au revolutionat gimnastica mondiala, ca dovada ca aceasta olimpiada a fost denumita semnificativ “Olimpiada Nadiei”; echipa formata din Nadia Comaneci, Teodora Ungureanu, Anca Grigoras, Mariana Constantin, Gabriela Trusca si Georgeta Gabor a cucerit medalia de argint, urmata de o salba de medalii de aur, argint si bronz la individual compus si aparate, adjudecate de Nadia Comaneci si Teodora Ungureanu.

A urmat o perioada de dominare a Nadiei care isi inscrie in palmares – pana la retragerea din 1981 – participarea la inca o olimpiada – totalul medaliior “olimpice” fiind de 9 din care 5 de aur. De asemenea, ea detine performanta unica de cucerire a 3 editii consecutive a Campionatelor Europene ramanand astfel definitiv in posesia Cupei “Challenge”. La toate acestea se adauga o multitudine de medalii cucerite la C.M., C.E. si turnee internationale.

Nadia a fost distinsa in anul 1984 cu Colanul Olimpic de Argint, de catre presedintele C.I.O. Juan Antonio Samaranch. Actualmente ea traieste in America si este presedinte onorific al FRG.

De mentionat este deasemenea faptul ca echipa Romaniei a cucerit de 3 ori consecutiv titlul mondial pe echipe in anii 1994, 1995 si 1997, participante la victorie fiind si gimnastele Alexandra Marinescu, Claudia Presecan, Ionela Loaies, Daniela Maranduca, Nadia Hategan, Mirela Tugurlan, Corina Ungureanu.

Numarul de sportive legitimate este in jur de 900, in cadrul a 26 de sectii de gimnastica ce participa consecvent la competitiile oficiale ale FRG. 

Emanuel Fantaneanu, inscripţii pe Columna Gimnasticii Româneşti, editie electronica: https://drive.google.com/file/d/1NSFP_1tYisKUQ0cY8nFzrRbrkiqPtnHR/view?usp=sharing